Am ciorapi negri cu banda. Si tocuri inalte. Si atat. Stau pe scaunul din fata semineului, cu fata la spatar, cu picioarele desfacute, cu spatele arcuit, cu parul desfacut, cu ochii plini de sclipiri pe care el probabil nu le intelege.
Ma saruta ca nimeni altcineva. Tandru, dar cu o pofta nebuna. Salbatic, dar timid ca un copil. Frumos.
Perfect. Repeta asta incontinuu in timp ce-si plimba mainile pe fiecare centimetru de piele. Se opreste la sani. Observ si eu, observa si el cat de bine i se potrivesc in palma. Perfecti, zice din nou.
Am ales sa alerg prin noapte cu un taxi si sa ma intalnesc cu barbatul asta care-mi ocupa gandurile de luni bune. Am ales sa fac sex cu el in semn de salut. Am ales sa gem si atat, intrebarile le pun mai tarziu sau in alta viata. E prea bine acum. E perfect, cum zice el.
Si facem sex acolo pe scaun, in fata semineului, in casa mare in care timpul s-a oprit brusc. E cu pasiune, cu dorinta, cu pofta nebuna sa-mi dea cat mai mult si cu pofta mea nebuna sa-i dau tot.
Intrebarile raman nerostite.
Va ramane barbatul pe care nu il inteleg, dar pe care il cred. In care cred.
Si da, aleg sa fac o mie de compromisuri, sa astept, sa-mi pun alte zeci de intrebari. Doar pentru ca el e poate singurul din ultimii 2 ani care-mi provoaca goluri imense in stomac. De care mi se face dor. Pe care il visez. Si cu care as vrea fara nicio indoiala sa fie mai mult.
Comentarii recente