Ploaia de aur

In clipa asta, in Bucuresti ploua. Cu soare. Si cu picaturi mari.

Cineva tocmai mi-a spus ca in ungureste se numeste ‘ploaie de aur’ atunci cand ploua cu soare.

Stau pe balcon, doar eu si ploaia mea de aur. De cand mi-am facut blogul asta ploua intruna.

Probabil e cineva care vrea sa ma vada dansand in ploaie iar si iar si iar.

Eu dansez…tot dansez…am hainele lipite de corp si parul ud. Ma dor talpile. Cat sa mai dansez singura?  Incepe sa-mi fie frig. Si am obosit un pic.

Acum ploaia mea de aur s-a transformat intr-una de argint.

Razi de mine?

Aveam in jur de 15 ani. El cam 21-22. Nu intelegeam foarte bine ce mi se intampla, dar imi placea golul din stomac pe care il aveam cand eram in apropierea lui. Si senzatia ca lumea e toata a mea cand ii vedeam ochii  albastri. El a fost primul barbat pe care l-am vrut pentru mine. Cineva de acolo de sus s-a gandit sa nu-mi faca tocmai pe plac. Intr-o seara, in timp ce ma privea cum dansez, o fata blonda s-a apropiat de el si l-a sarutat. Prietena lui. Mi-a spus din priviri ca-i pare rau. I-am spus din priviri ca e un bou. Dupa cateva minute un alt baiat m-a invitat la dans. Am acceptat. Era fratele lui mai mic. Fratele lui mai mic…cu care am ramas mult timp dupa. Si in care l-am cautat mereu pe el.

Al doilea barbat (“pusti” cred ca e un cuvant mai potrivit tinand cont ca avea vreo 18 ani) pe care l-am vrut pentru mine a fost V. Priviri, glume, zambete, seri intregi petrecute pe gardul din fata blocului. V nu avea  iubita. Dar in fiecare seara era una care-i statea in brate. Nu eu. Pe mine ma tinea, bineinteles, un alt el. Prietenul lui cel mai bun. Care m-a tinut mult timp dupa. Si in care am cautat mult timp asemanari cu V.

Acum un an m-am indragostit cu adevarat de cineva. Cineva care…avea si are iubita. Despre povestea asta am scris in alta parte, nu are rost s-o detaliez. Ideea e ca el a fost un al treilea barbat pe care l-am vrut, dar pe care nu l-am avut.

De trei saptamai imi place mult M. Am schimbat putine vorbe cu el, dar multe priviri. Multe de tot. In seara asta M a aparut cu o tipa. Si am zambit. Trebuia sa-mi imaginez. In timp ce ma uitam la ei s-a apropiat de mine un el. Alt el. Mereu alt el…

Am din ce in ce mai mult senzatia ca e cineva acolo sus care se distreaza pe cinste. Pe seama mea.

Eu, tu si ea

Sunt imbracata in rochie lunga. Cea albastra care-mi lasa spatele pe jumatate gol si cu un decolteu care nu-ti arata nimic, dar iti promite tot. Cautam cu nerabdare o banca. Coduci uitandu-te la mine. Eu vorbesc si zambesc si plutesc si nu-mi pasa ca nu gasim nicio nenorocita de banca. Nu-mi pasa ca trece timpul. Ce inseamna timp? Nu mai exista.

Nu gasim banca, dar ne gaseste ea pe noi. Cobor din masina si alerg spre ea. Intorc usor capul sa ma conving ca esti acolo, in spatele meu. E o banca veche, fara spatar. O bucata de lemn pe care n-as da-o acum pentru niciun pat din lume. Te asezi pe ea cu un picior intr-o parte si alta. Si ma tragi la tine in brate.

Iti pui mainile pe spatele meu gol. Imi pun buzele pe gatul tau bronzat. Si-ti cuprind ceafa cu ambele maini. Lumea intreaga se rezuma la mirosul tau, la mainile tale, la gustul amarui de parfum pe care-l ai pe gat, la noi doi.

Imi lasi urme fierbinti pe acolo pe unde ma mangai. Si imi arde pielea acolo unde n-ai ajuns cu mainile inca. Te joci cu mana in parul meu. Ma plimb cu degetul pe conturul fetei tale.

S-a innoptat. Si a inceput  sa ploua. Ne uitam amandoi in acelasi timp in sus. Si zambim.

Ma strangi si mai tare in brate gelos pe picaturile de ploaie care ma ating odata cu tine. Am parul ud si ondulat. Rochia se lipeste de mine. O ridici, o dai in jos, e pe mine dar nu mai exista.

Ne iubim frumos. Sa opreasca cineva timpul.

Ne iubim in trei. Eu, tu si ea. Ploaia.

Sa…

Sa ploua.

Am asteptat vara asta cu nerabdare. Eram convinsa ca o sa fie perfecta. Si-acum ca a venit, acum ca e cald asa cum mi-am dorit mereu, acum…vreau sa ploua. Pentru ca, desi e vara, in mine e toamna. Ce rost are sa fie cald si soare daca in mine nu e? Ce rost are sa fie vara daca nu esti aici sa ne planuim vacanta?

Deci sa ploua. Sa fie intuneric si sa tune. Sa bata vantul si sa ma ia cu el. Sa ploua cu picaturi mari. Sa dansez printre ele. Si sa uit.

Eu aici. Tu?

Sunt aici.

M-ascund mereu printre ganduri, vise, dezamagiri, zambete, sperante si iar dezamagiri. In rochie colorata, cu parul liber pe spate, alergand si razand cu acelasi ras nebun de copil . Aproape acelasi. Sau pe tocuri, cu fusta dreapta si parul atent aranjat, mergand frumos cu umerii drepti si privirea inainte. In pijamale. Sau goala. Sunt tot eu. Aceeasi. Si as vrea sa ma vezi.

Azi dimineata m-am intins in patul gol si, inainte sa deschid ochii, ti-am zambit. Si ti-am spus incet “buna-dimineata”. Ai auzit?

Gata

Azi s-a rupt definitiv ceva din mine.

Se mai tinea intr-un fir subtire. Am tras adanc aer in piept si am smuls cu forta. Stiam ca, fiind ultima ramasita, o sa fie dureros. Dar durerea din ultimul timp m-a calit. Mi-au dat lacrimile, acolo, in suflet.

Am inchis celalalt blog. Randurile alea dor. A trecut un an. Cel mai frumos si cel mai crunt.

Acum sunt alta. Nu (ma) mint. Chiar sunt.

Ce iubesc

Iubesc diminetile de vara. Si rochia lunga care mi se incurca printre picioare si care-mi da senzatia ca merg dezbracata pe strada. La fiecare pas imi mangaie usor picioarele, exact asa cum imi place. De sus pana jos.

Iubesc marea. Pentru ca ma primeste, ma intelege si ma imbratiseaza ca nimeni altcineva.

Iubesc mirosul de tei. Si merele necoapte pe care le fur mereu din curtile pe langa care trec.

Iubesc clipa in care pun capul pe perna si adorm. Pentru ca adorm repede.

Iubesc oamenii veseli. Asa ca mine.

Iubesc prajitura numita “desert de ciocolata” pe care o gasesc intotdeauna la cofetaria de langa bloc.

Iubesc sa dansez si sa cant. Dansez bine, cant fals. Nu-mi pasa, cant cat pot de tare.

Iubesc ochii deschisi la culoare. Pe care nu-i am. Si de care stiu ca o sa ma indragostesc intr-o zi.

Iubesc oamenii de la tara. Sunt mai fericiti si mai buni. Iubesc si linistea de acolo.

Iubesc sa mananc inghetata pe stomacul gol, in drum spre birou. Am descoperit azi.

Iubesc rochiile. Mi-a fost dor rau de ele.

Iubesc sa merg in picioarele goale prin nisip, prin iarba, prin ploaie.

Iubesc cafeaua cu muuult lapte si muult zahar. Pe care o beau foarte rar. Si foarte repede.

Iubesc si alte mii de lucruri care nu-mi vin acum in minte.

Iubesc viata. Suna ieftin si cliseistic, dar chiar o iubesc. Asa nebuna cum e.

Iubesc sa iubesc. Si sa ma las iubita. Dar in primul rand sa iubesc.

Cu parul ud

Am parul ud. N-am facut niciodata dragoste cu parul ud. Nu-l usuc. Il las liber pe spate. Ma consolez cu picaturile de apa care se scurg din el si-mi lasa urme reci pe pielea calda.

Nu!

Offline:

-Esti? Mi-e dor de tine…

Sunt. Dar nu vreau sa-ti fie. Nu vreau sa mai stii ca exist.

Am incercat. Jur ca am incercat sa ma indragostesc de tine. Mi-am smuls hainele negre de doliu si mi-am imbracat sufletul in rochie lunga colorata de vara. Am sperat ca asa nu o sa se observe cat e de trist. Am sperat ca o sa uit.

Nu vreau sa ma iubesti. Nu vreau nici macar sa ti se para ca ma iubesti. Nu vreau sa-ti fie dor. Nu vreau sa simti golul ala nenorocit in stomac. Nu vreau sa simti tu din cauza mea ce-am simtit eu din cauza lui.

Inchid fereastra de mess. Fara sa zic nimic.

Ar trebui…

Vineri seara.

Ar trebui sa ma plimb pe strazile din Bucurestiul vechi. Sa rad si sa vorbesc prea tare, ca de obicei. Sa mananc inghetata si apoi sa-mi dau seama ca mi-e foame. Sa ascult discutiile celor din jur. Sa ma simt ametita printre atatia oameni frumosi si veseli. Sa surprind priviri pe care nu o sa le mai vad niciodata. Sa-mi fie putin frig.

Ar trebui sa dansez. Fara sa vad pe nimeni in jur. Sa simt muzica, sa inchid ochii si sa uit. Cand dansez uit de toate. Sa treaca ore intregi fara sa le simt. Sa ma doara picioarele doua zile dupa. Sa beau fara sa reusesc sa ma ametesc.  Sa deschid ochii doar din cand in cand ca sa-ti caut privirea. Pe care niciodata n-o gasesc.

Ar trebui sa fiu in patul tau. Sa ma intind goala in asternuturile reci care miros a tine. Sa rad mult. Si sa-ti zambesc cu ochii. Sa ma ascund sub tine. Si-apoi, cand adormi, sa te privesc si sa stiu ca tu esti. Ca pe tine te vreau. Ca pe tine te asteptam.

Ar trebui… dar nu.