Cat poate sa te schimbe o dezamagire in dragoste? Cat m-a schimbat pe mine?
Poate trebuia sa ma inchid in casa si sa plang atunci. O saptamana. O luna. Oricat. Si apoi sa fug. Si sa raman la fel.
Dar nu. Eu am facut pe viteaza, mi-am sters singurele 2 lacrimi care au curs, mi-am zambit lung in oglinda si am continuat sa traiesc. Eu nu sufar. Eu nu plang din cauza unui barbat. Eu pot. Eu sunt tare. Si n-am fugit. Am facut cumva si am reusit sa zambesc cu el in preajma mea mai mereu. Si am iesit cu altii. Flirturi, saruturi si uneori sex. Dezamagire de fiecare data. Nu simteam la fel. Nu ma faceau sa simt la fel.
Si a aparut frica. Frica asta tampita ca niciodata nu o sa mai fie la fel.
Si apoi a aparut sentimentul de ‘ar fi fost prea frumos sa…’.
“Ma atrage fizic. Ar fi fost prea frumos sa aiba si ceva in cap.” sau “Stie sa se poarte, sa vbeasca si sa scrie corect gramatical. Ar fi fost prea frumos sa-mi placa.” sau ” Imi place enorm, este exact ce-mi doresc, e perfect. Ar fi fost prea frumos sa nu fie insurat.”
Si de aici a mai fost un pas mic pana la “Si ce daca nu este exact ce-mi doresc eu? Ma distrez un pic, imi traiesc viata.”
Asta sunt? Sau doar joc un teatru prost pentru mine insami?
Da, barbatul insurat din postul precedent era candidatul castigator. Dar dupa ce m-a sarutat, m-a strans in brate si mie mi-a placut enorm…am inceput sa ma intreb daca doar sex vreau de la el. Daca doar sex vreau de la oricare alt el. Daca nu cumva ma mint.
Pe scena e o femeie vesela, dezinhibata, plina de dorinta, care se dezbraca incet, face sex cu toata fiinta, se imbraca si pleaca. Dar cand nu e in centrul atentiei inchide ochii. Cand tremura, nu tremura de frig. Si cand ajunge acasa, scrie.
Deci? Cine sunt? Cum sunt? Ce vreau? Unde esti?
Dar ma simt.
Mi-e mila de fetele din jur care nu vorbesc suficient de tare ca sa nu iasa prea mult in evidenta. Care, desi sunt superbe, se ascund in spatele unor complexe stupide. Care pot avea orice barbat vor, dar se multumesc cu primul venit. Care nu au copii de crescut, nici rate la banca, nici sot betiv, dar au depresii. Care habar n-au sa fie frumoase si sexy si elegante desi natura le-a inzestrat cu tot ce le trebuie. Si nu ma refer aici la masuri perfecte. Care, in loc sa se aseze in genunchi in fata lui, zambind parsiv, se aseaza alaturi si ii spune incet ca are celulita pe fund. Si un pic de burta. Fuck. Asta-i reala. Deci da, mi-e mila rau.
Frumusetea e direct proportionala cu inteligenta si cu increderea in sine. Conteaza privirea, nu culoarea ochilor. Conteaza mersul, nu lungimea picioarelor. Conteaza atitudinea, nu marimea bustului. Dar trebuie sa faci cumva sa conteze astea.
Eu. Nu stiu ce imagine aveti voi in minte. Probabil va ganditi ca sunt sexy. Da, asa ma simt. Ca sunt frumoasa. Asta transmit. Ca sunt perfecta. Ei bine nu. Vorbesc mult, sunt prea agitata, picioarele mele par superbe pentru ca port mai mereu tocuri, parul imi sta frumos pentru ca ma lupt minute intregi cu el, ochii ies in evidenta pentru ca ii machiez eu frumos, zambetul nu-l uita nimeni pentru ca am strungareata. Deci nu, nu-s perfecta. Doar ma simt asa. Si, zic eu, asa ar trebui sa se simta orice femeie.
Te-as iubi. Daca nu mi-ar fi atat de frica sa ma indragostesc din nou. Daca te-as gasi. Daca ai fi suficient de inteligent cat sa-ti dai seama din prima clipa cat de multe ascund. Cat de multe am sa-ti dau. Cat de misto stiu eu sa iubesc.
Pentru ca da, iubesc misto. Asa cu totul. Ziua si noaptea. In somn. Cu privirea. Prin cuvinte simple. Pe muzica. In timp ce ma dezbrac pierduta in privirea ta, fara sa clipesc. Cand sunt langa tine. Cand sunt la sute de kilometri distanta. Cand esti trist. Mereu. Fara nicio limita. Cu miliarde de vise. Fara conditii. Nebunesc.
Te-as iubi. Rau. Si ti-as da jumatate din optimismul meu. Te-as invata sa zambesti mai mult.
Dar nu te iubesc. Doar flirtez cu tine. Si mi-o trag cu tine daca te vreau. Si zambesc asa, aparent indiferenta. Iar tu, fraiere, habar n-ai ca in spatele zambetului ala stau atatea si atatea lucruri pe care mi-ar placea sa ti le dau tie. Habar n-ai. Te multumesti cu o noapte misto. Nu vezi mai departe. Nu reusesti sa ma descoperi pe mine, asa cum sunt de fapt. Asa ca degeaba ma mai cauti. Nu-ti mai raspund.
Nici tie, nici tie, nici tie.
El o sa stie din prima clipa. O sa-mi vada zambetul fals si frica. O sa auda tot ce-i spun cand gem. Si nu o sa ma lase sa plec.
Sa pozez nud. Cateva cadre trebuie sa fie alb-negru.
Sa fac cel putin un copil. Candva…
Sa-l gasesc pe tatal acelui copil. Acum.
Sa ma imbat rau, rau de tot. (n-am reusit nici macar sa ma ametesc)
Sa am o petrecere mare de ziua mea. Poate la anu’.
Sa fac mereu ce-mi place si sa fiu platita pentru asta. Ca acum.
Sa dansez pe o scena.
Sa invat sa schiez. Iarna asta.
Sa ma plimb prin lume.
Sa nu mai intarzii niciodata, nicaieri. De luni.
Sa am mai mult timp.
Sa dansez, sa scriu si sa iubesc. Toata viata.
Comentarii recente