Ma saruta ca nimeni altcineva. Tandru, dar cu o pofta nebuna. Salbatic, dar timid ca un copil. Frumos.

Perfect. Repeta asta incontinuu in timp ce-si plimba mainile pe fiecare centimetru de piele. Se opreste la sani. Observ si eu, observa si el cat de bine i se potrivesc in palma. Perfecti, zice din nou.

Am ales sa alerg prin noapte cu un taxi si sa ma intalnesc cu barbatul asta care-mi ocupa gandurile de luni bune. Am ales sa fac sex cu el in semn de salut. Am ales sa gem si atat, intrebarile le pun mai tarziu sau in alta viata. E prea bine acum. E perfect, cum zice el.

Si facem sex acolo pe scaun, in fata semineului, in casa mare in care timpul s-a oprit brusc. E cu pasiune, cu dorinta, cu pofta nebuna sa-mi dea cat mai mult si cu pofta mea nebuna sa-i dau tot.

Intrebarile raman nerostite.

Va ramane barbatul pe care nu il inteleg, dar pe care il cred. In care cred.

Si da, aleg sa fac o mie de compromisuri, sa astept, sa-mi pun alte zeci de intrebari. Doar pentru ca el e poate singurul din ultimii 2 ani care-mi provoaca goluri imense in stomac. De care mi se face dor. Pe care il visez. Si cu care as vrea fara nicio indoiala sa fie mai mult.

Asa ca, pentru 2012 mi-am propus si mi-am promis totodata sa fiu mai constienta de mine, de cat valorez, de cat de misto sunt cu totul. O sa fiu increzuta, da. Pentru ca am de ce.

Azi m-am straduit sa-mi ascund varsta, pentru ca oamenii care ma ascultau, oameni cu zeci de ani de munca in spate, cu functii importante in companii de top…s-ar fi crucit daca ar fi stiut ca le vorbeste o pustoaica. Au cosiderat probabil ca am 30- 32 de ani, dar arat mult mai tanara.

Am ajuns aici singura. Fara nicio pila, fara nicio ora de meditatie la nicio materie, fara bani bagati in facultate, fara nicio incurajare. Mi-a luat ceva sa inteleg ca oamenii sunt atat de rai incat, daca vad ca esti bun, ca ai potential, li se face frica si aleg sa te calce in picioare.

La anul imi dau demisia. Merit mai multi bani, mult mai multi. O sa ma angajez pe mai multi bani, in clipa asta n-am niciun dubiu. Si o sa fiu din nou cel mai tanar angajat al companiei.

Cat despre barbati…Gata. Fara compromisuri. Sunt combinatia perfecta de sani rotunzi, fund ferm, picioare lungi, ochi migdalati si creier. Da, ma laud. Da, sunt increzuta. Apreciaza-ma la adevarata valoare si poate mai discutam.

Ce s-a schimbat? Eu m-am schimbat.

Si nu neaparat in bine. M-am adaptat la realitatea care ma inconjoara. Am coborat cu picioarele pe pamant. Au trecut doi ani in care am simtit pe pielea mea ca nu tot ce se zboara se mananca.

Acum nu mai pot sa visez asa ca atunci. Si apoi sa scriu frumos aici. Nu mai pot sa sper ca totul va fi bine pentru ca in astia doi ani am inteles ca nu-i chiar asa.

Si acum dilema e: Sa scriu despre el? Sa nu scriu?

Am sentimentul ca daca scriu aici va fi doar un alt post, un alt vis, o alta poveste uitata intr-un colt de internet.
Sa scriu despre cat de mult mi-ar placea sa ma lase sa-l iubesc? Sa scriu ca am simtit iar (dupa prea mult timp) golul ala imens in stomac? Ca mi-e dor de el in fiecare secunda? Ca as vrea sa fie…sa fie el, sa fie frumos, simplu, normal? Sa scriu? Sa povestesc despre nebunia pura din orele petrecute impreuna?

Sau nu….sa nu…sa mai astept? Sa nu mai visez? Sa nu ma mai gandesc? Si sa ma astept ca va fi inca o dezamagire?

Deci da. De pe 25 august a inceput o etapa noua a vietii mele. Una in care incet, incet voi deveni exact femeia care imi doresc sa fiu. Fizic. Si nu numai.

Cand un vis e pe cale sa se indeplineasca, apare imediat altul. Acum visez la garsoniera-mea-perfecta. E pe undeva. In 2012 trebie sa o gasesc si s-o fac a mea si numai a mea. Sa o aranjez asa cum vreau. Si sa fiu fericita acolo, eu cu mine.

Si da, mai e si visul ala cu o iubire mare ca-n povesti. Dar cum nu se intampla, m-am adaptat la realitate. Sex fara implicatii sentimentale, promisiuni pe care nu le mai cred, discutii interesante.. si atat.

Uneori ma intreb daca dupa dezamagirile astea asa in sir…ma mai pot indragosti. Nu ma mai impresioneaza nimic. Atatea cuvinte frumoase si goale am auzit anul asta incat nu mai cred.

Mint. Adanc, adanc in suflet cred.

N-am mai facut sex de luni bune. Fiecare bucatica a corpului ma arde. Eu zambesc. Imi zambesc. Zambesc pentru mine si rad de ei. Barbati orbi. Nu va vreau. Va simt privirile pe corpul meu perfect. Pe coapse si pe sani. Pe picioare si pe fund. Dar nu le simt in mine. Nu ma vedeti pe mine. Daca as face sex cu oricare dintre ei poate nu m-ar mai arde piele cateva minute dupa…dar in mine tot pustiu ar fi.

Si iata…inca o vara, a doua vara, fara sex. Poate pentru ca nu poti avea doua iubiri in acelasi timp.

Mi-e dor sa iubesc. Sa iubesc asa cum l-am iubit pe el, desi sunt constienta ca nu o sa mai fie asa. Voi iubi altfel, mai matur. Mi-e dor de el. M-as intoarce in trecut doar sa-l mai sarut o data. Pe barbatul asta o sa-l pastrez in suflet toata viata. Stiu sigur.

Cel mai fericit gand care mi se plimba acum prin minte e de fapt un vis. Un vis mare, cu care am trait mereu. Un vis mare ce se va transforma incet, incet in realitate. Peste fix o saptamana incepe nebunia. Sunt fericita. Nimeni nu intelege cat de fericita.

Hai sa ne plimbam noaptea pe strazi nestiute. Si sa ne ratacim.

Hai sa privim rasaritul.

Hai sa mancam inghetata.

Hai sa mergem in parcul de distractii si sa ne dam in toate jucariile de acolo.

Hai sa-mi faci poze.

Hai sa ne iubim intr-o noapte de vara, pe o banca, in masina, pe o plaja, intr-o camera saracacioasa de hotel, intr-una luxoasa, spijiniti de un copac sau de un perete, la etajul 15 sau direct pe pamant, in orasul nostru sau in altul, la Paris sau in satul uitat de lume din Apuseni. Pe scurt, hai sa ne iubim. Sau se ne futem. E acelasi lucru.

Hai sa uitam ce zi si ce ora e.

Hai sa fugim din oras doar ca sa putem privi stelele.

Hai sa alergam prin ploaie.

Hai sa gatim ceva complicat.

Hai sa iti fac masaj.

Hai sa dormim si atat.

Hai sa ne uitam la un film vechi, la unul nou, la unul bun, la unul prost.

Hai sa ne uitam la un film porno.

Hai sa fumam iarba.

Hai sa inotam.

Hai sa mancam la cel mai misto restaurant din oras. Si a doua zi sa comandam pizza.

Hai sa ti-o sug in timp ce conduci.

Hai sa intri peste mine in cada. Si in mine.

Hai sa dansam.

Hai sa urcam pe munte.

Hai sa facem tot ce ne trece prin cap.

Hai sa ne iubim. Complet.

In noaptea asta am fost frumoasa. M-am imbracat in rochia cea noua si am dansat fara oprire. Mi-au spus la multi ani oameni pe care nici nu-i cunosc. M-a sarutat un baiat frumos. Am baut mult, fara sa ma simt deloc ametita. Am fost fotografiata din toate unghiurile posibile. Am primit cadouri mici si mari, toate la fel de frumoase.

Mi-am pus dorinte multe. Nu conteaza ca nu are sens. E ziua mea, am voie. Dorinte multe, multe.

O sa fie bine. Simt.

N-are niciun sens. Dar nimic din lumea asta nu se compara cu placerea de a visa.

In fiecare seara inainte sa adorm visez. Visez la cum ar fi un anumit sarut, o anumita vacanta, o simpla plimbare intr-un parc cu un barbat pe care poate nici nu-l cunosc. Visez lucruri imposibil de trait. Si tocmai asta-i farmecul. Traiesc doua vieti paralele. Cea reala. Si cea din mintea mea, unde totul, absolut totul este posibil. Unde eu sunt mereu indragostita si fericita.

Mi-e dor sa scriu. Mi-e dor de nebunia mea de acum doi ani. Mi-e dor de mine. Dar imi place cu fiecare zi care trece in ce ma transform.

Singurul regret din clipa asta e ca nu iubesc pe nimeni. Am in suflet ramasite dintr-o iubire veche si firmituri mici din alte cateva tentative. Dar zambesc, zambesc, zambesc. Zambesc mereu, mai ales acum vara. Zambetul nu mi l-am pierdut pe drum, din fericire.

“Ochi migdalati, pometii aia, corp sexy si mereu, mereu  zambet….ce si-am mai putea dori un barbat. Va fi al naibii  de norocos ala care o sa te aiba, D.”

Sunt bine. Imi planuiesc vacanta si ma bucur cat pot de mult de vara in asteptarea ei.